Suferința-i necesară
Chiar dacă drumul e lung
Așa firea o să moară
Și în cer o să ajung

Răbdarea se dobândește
Doar prin suferința grea
Sufletul nu obosește
Nici el, din a se ruga

Sufletul și el, se smerește
Și începe a cugeta
Căci singur nu reușește
Să înțeleagă pocăința

Firea trebuie zdrobită
Doar așa eu voi putea
Să mă las de calea largă
Și spre cer a înainta

Am fugit de suferință
Nu am vrut-o în viața mea
Căci am spus cu indiferență
Îmi este bine fără ea

Însă dragii mei să știți
Că încercarea când apare
Este ca să biruinți
Sa fiți și mai tari pe cale

Doar așa veți înțelege
Să lăsați ce e lumesc
Și pe Domnul a-l alege
Și nu ce este pământesc

Doar prin omul de afară
Multe nu vom arăta
Dar când inima e bună
Atunci noi putem lucra

Deci, să nu descurajezi
Când de valuri ești lovit
Bucură-te și ai să vezi
Că de Domnul ești iubit

Ochii varsă ape multe
Uneori sunt obosiți
Firele de păr sunt cărunte
Și genunchii slăbănogiți

Mâinile sunt tremurânde
Și glasul pare scăzut
Chiar așa omult tot rade
Când de valuri e bătut

Căci, știe în cine crede
Și nu renunță la luptă
Ziua chiar de nu se vede
Cu curaj el se avântă

O speranță tot mai este
Când ochii iar se deschid
Și spre cerul lin privește
Voios fiind, mereu cântând

Cu gândul acesta frate
Tu mereu înaintează
Vine o zi de izbăvire
Până atunci, tu veghează